“Lunea neagra” de la inceputul acestei saptamani a generat un val de reactii de panica in toata lumea, chiar daca scaderea de doar 4% a indicelui american Dow Jones era departe de altele inregistrate in trecut. S-au facut paralele cu 2011, cu 2008, iar la Bucuresti au fost oameni care se pregateau de -15% pentru indicele BET in dimineata de marti. Pana la urma nu s-a mai produs catastrofa pe care o prevesteau multe voci, dar tensiunea ramane in pietele financiare si ar putea erupe din nou in viitor.
De ce s-a prabusit piata americana atat de brusc?
Pe 16 decembrie 2015, situatia s-a schimbat brusc. FED a anuntat cresterea dobanzii, dar reactia pietei nu a fost una negativa, ci dimpotriva, indicii au crescut. Abordarea s-a schimbat dintr-o data, de la temerea ca dobanda de referinta ar putea pune piedica economiei la increderea ca o crestere de dobanda insemna tocmai ca economia e solida si ca sunt asteptari bune pentru viitor. De atunci, pietele au functionat dupa acest model, iar stirile macroeconomice bune au dus mai mereu la cresteri bursiere.
Pana vineri, cand datele peste asteptari din piata fortei de munca (https://www.cnbc.com/2018/02/02/nonfarm-payrolls-jan-2018.html) au fost intampinate cu reticenta de investitori, la doar doua zile dupa ultima sedinta de politica monetara din mandatul lui Janet Yellen si cu o zi lucratoare inainte ca noul presedinte FED, Jerome Powell, sa preia conducerea institutiei. E greu de spus de ce aceste inversari au avut loc si, mai ales, de ce au fost atat de bruste. Prima data cand piata a trecut la o reactie inversata, in care stirile pozitive au adus scaderi bursiere si invers, a avut loc inaintea unei schimbari majore de politica monetara a FED, si e posibil ca si de data aceasta sa existe asteptari de schimbari majore de la noul presedinte. Nu neaparat in zona politicii monetare, ci mai degraba in cea a reducerii bilantului FED, umflat peste masura dupa interventiile in piata incepute in perioada 2008-2009. Concluzionand, putem spune ca scaderea a pornit de la inversarea reactiei investitorilor, combinata cu rezultatele bune din piata fortei de munca, motiv pentru care scaderea a si inceput de vineri, luni fiind doar punctul culminant.
De ce a scazut piata atat de mult dintr-o data, in loc sa scada treptat?
Factorul care multiplica intotdeauna scaderile de acest fel
Nu in ultimul rand, factorul care multiplica intotdeauna scaderile de acest fel: panica. In ianuarie 2009, preturile multor actiuni ajunsesera de-a dreptul ridicole, si in SUA, si in Romania, si pe multe alte piete. Chiar si asa, in februarie au mai scazut cu 20-30%, poate si mai mult, sub acele preturi deja ridicole. Panica nu tine cont de fundamentele economice sau de simtul ridicolului. Atunci cand ea se instaleaza, investitorii nu mai iau in calcul decat posibilitatea de a pierde 25, 50 sau 100% din bani. Dupa primele scaderi mai mari, titlurile de genul “A venit oare marea criza?” incep sa se rostogoleasca in mass-media, atrag dupa ele noi scaderi, care justifica titluri si mai deprimante, si tot asa.
Acestea fiind spuse, putem trage si o concluzie dupa scaderea de luni a pietei americane. Nu a fost vorba de semnalul “marii crize”, ci de o rabufnire a unei piete care a mers prea mult timp intr-o singura directie si intr-un ritm constant. Asta nu inseamna ca ar trebui sa ignoram “lunea neagra”. Au mai fost asemenea “puseuri de volatilitate”, cele mai notabile dupa votul pentru Brexit si dupa alegerea lui Donald Trump, insa de fiecare data s-au calmat destul de repede. Nimic nu ne garanteaza insa ca petrecerea va continua la infinit. La un moment dat vom intra intr-o noua realitate, cu volatilitate constant mai mare pe pietele de actiuni si, probabil, cu evolutii mai ample nu doar in sus, ci si in jos. Nu e exclus ca acel moment sa fi fost chiar luni.