O analiza realizata de Marius Pandele, analist al societatii de servicii de investitii financiare Prime Transaction incerca sa ne lamureasca ce s-a intamplat in saptamana cand au cazut cotatiile actiunilor listate pe bursele lumii si la ce sa ne asteptam in continuare.

“Lunea neagra” de la inceputul acestei saptamani a generat un val de reactii de panica in toata lumea, chiar daca scaderea de doar 4% a indicelui american Dow Jones era departe de altele inregistrate in trecut. S-au facut paralele cu 2011, cu 2008, iar la Bucuresti au fost oameni care se pregateau de -15% pentru indicele BET in dimineata de marti. Pana la urma nu s-a mai produs catastrofa pe care o prevesteau multe voci, dar tensiunea ramane in pietele financiare si ar putea erupe din nou in viitor.

De ce s-a prabusit piata americana atat de brusc?

Si totusi, de ce s-a prabusit piata americana atat de brusc si de brutal? Cred ca raspunsul la aceasta intrebare trebuie descompus in doua raspunsuri la doua intrebari mai mici. Prima dintre ele: de ce a scazut piata, in loc sa continue sa se aprecieze sau macar sa ramana pe loc? Pentru asta trebuie sa ne intoarcem un pic in trecut, mai exact pe 16 decembrie 2015. Atunci, banca centrala americana, Federal Reserve (FED), a crescut pentru prima data dobanda de referinta dupa aproape 10 ani, si dupa sapte ani de dobanzi apropiate de zero. Aceasta data nu este importanta doar pentru cresterea de dobanda, ci si pentru ca a reprezentat un punct de inflexiune in ceea ce priveste abordarea investitorilor asupra pietei. Asa cum se poate observa din acest material (https://www.primet.ro/Decizia-de-politica-monetara-a-FED-raport-analiza-2262) realizat cu trei luni inainte, in perioada anterioara acelei prime cresteri de dobanda pietele ajunsesera sa aiba o reactie inversata la stirile macroeconomice, comparativ cu ceea ce ar fi fost rational in conditii normale. Mai exact, la stirile bune dinspre economie piata de actiuni scadea, iar la cele proaste crestea. Logica din spatele acestei reactii era ca stirile bune mareau probabilitatea unor cresteri de dobanda din partea FED, iar acestea ar fi afectat ulterior economia si emitentii, mai ales in contextul de atunci, cu inflatia foarte aproape de zero.

Pe 16 decembrie 2015, situatia s-a schimbat brusc. FED a anuntat cresterea dobanzii, dar reactia pietei nu a fost una negativa, ci dimpotriva, indicii au crescut. Abordarea s-a schimbat dintr-o data, de la temerea ca dobanda de referinta ar putea pune piedica economiei la increderea ca o crestere de dobanda insemna tocmai ca economia e solida si ca sunt asteptari bune pentru viitor. De atunci, pietele au functionat dupa acest model, iar stirile macroeconomice bune au dus mai mereu la cresteri bursiere.

Pana vineri, cand datele peste asteptari din piata fortei de munca (https://www.cnbc.com/2018/02/02/nonfarm-payrolls-jan-2018.html) au fost intampinate cu reticenta de investitori, la doar doua zile dupa ultima sedinta de politica monetara din mandatul lui Janet Yellen si cu o zi lucratoare inainte ca noul presedinte FED, Jerome Powell, sa preia conducerea institutiei. E greu de spus de ce aceste inversari au avut loc si, mai ales, de ce au fost atat de bruste. Prima data cand piata a trecut la o reactie inversata, in care stirile pozitive au adus scaderi bursiere si invers, a avut loc inaintea unei schimbari majore de politica monetara a FED, si e posibil ca si de data aceasta sa existe asteptari de schimbari majore de la noul presedinte. Nu neaparat in zona politicii monetare, ci mai degraba in cea a reducerii bilantului FED, umflat peste masura dupa interventiile in piata incepute in perioada 2008-2009. Concluzionand, putem spune ca scaderea a pornit de la inversarea reactiei investitorilor, combinata cu rezultatele bune din piata fortei de munca, motiv pentru care scaderea a si inceput de vineri, luni fiind doar punctul culminant.

De ce a scazut piata atat de mult dintr-o data, in loc sa scada treptat?

A doua intrebare legata de “lunea neagra”: de ce a scazut piata atat de mult dintr-o data, in loc sa scada treptat? Aici putem vorbi de un cumul de factori destul de importanti. Unul dintre ei a fost adus in discutie de mai multe ori recent: tranzactionarea automata. In momentul de fata exista foarte multi bani in fonduri bazate pe tranzactionare algoritmica, multe dintre acestea fiind setate sa urmareasca trenduri pe care, evident, le amplifica in acest fel. Un alt factor este dat de locul in care se afla piata la inceputul scaderii. Dow Jones era la maxime istorice, iar majoritatea detinatorilor de actiuni ar fi marcat profituri consistente chiar si la -1.600 de puncte in ziua de luni. Intr-o asemenea situatie, scaderile initiale au precipitat marcari de profit care nu ar fi avut loc altfel. Un factor mai putin pomenit, dar care ar putea explica inclusiv momentul in care a inceput scaderea masiva de luni, este spargerea unei bule care exista de ceva timp intr-o categorie de active mai putin vizibila: ETF-urile avand ca activ suport indicele de volatilitate VIX (https://www.bloomberg.com/news/articles/2018-02-07/how-two-tiny-volatility-products-helped-fuel-sudden-stock-slump). Dimensiunea exagerata a acestor ETF-uri in raport cu piata de contracte futures pe indicele VIX a facut ca o crestere modesta a volatilitatii vineri si in prima parte a zilei de luni sa duca la o supraaglomerare a pietei futures, iar ulterior e posibil sa fi dus la o amplificare a scaderii de pe piata de actiuni.

Factorul care multiplica intotdeauna scaderile de acest fel

Nu in ultimul rand, factorul care multiplica intotdeauna scaderile de acest fel: panica. In ianuarie 2009, preturile multor actiuni ajunsesera de-a dreptul ridicole, si in SUA, si in Romania, si pe multe alte piete. Chiar si asa, in februarie au mai scazut cu 20-30%, poate si mai mult, sub acele preturi deja ridicole. Panica nu tine cont de fundamentele economice sau de simtul ridicolului. Atunci cand ea se instaleaza, investitorii nu mai iau in calcul decat posibilitatea de a pierde 25, 50 sau 100% din bani. Dupa primele scaderi mai mari, titlurile de genul “A venit oare marea criza?” incep sa se rostogoleasca in mass-media, atrag dupa ele noi scaderi, care justifica titluri si mai deprimante, si tot asa.

Acestea fiind spuse, putem trage si o concluzie dupa scaderea de luni a pietei americane. Nu a fost vorba de semnalul “marii crize”, ci de o rabufnire a unei piete care a mers prea mult timp intr-o singura directie si intr-un ritm constant. Asta nu inseamna ca ar trebui sa ignoram “lunea neagra”. Au mai fost asemenea “puseuri de volatilitate”, cele mai notabile dupa votul pentru Brexit si dupa alegerea lui Donald Trump, insa de fiecare data s-au calmat destul de repede. Nimic nu ne garanteaza insa ca petrecerea va continua la infinit. La un moment dat vom intra intr-o noua realitate, cu volatilitate constant mai mare pe pietele de actiuni si, probabil, cu evolutii mai ample nu doar in sus, ci si in jos. Nu e exclus ca acel moment sa fi fost chiar luni.

P.S. Nu, volatilitate mai mare nu inseamna “marea criza”, prabusirea pietelor, carnagiu etc. Inseamna pur si simplu evolutii mai ample si bidirectionale.

Autor: Marius Pandele, analist Prime Transaction

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR