Fabiani Pricsina, 14 ani, orfan, este câștigătorul unui concurs internațional la Nisa și a fost declarat cu doi ani în urmă cel mai bun tânar pianist din lume.
“Fiecare zi e un dar dat de Dumnezeu și fiecare zi pe care am trăit-o, e o zi frumoasă. Niciuna nu este pierdută , decât în cazul în care nu râd. Ziua in care nu râd e o zi pierdută …. Dumnezeu mă iubește, mami mă iubește de acolo de unde e, am steluță norocoasă”. Ce îi place la țara lui : “Cultura!“. Ce nu ii place: “Aici sunt treburi de politică ….. Viitorul este în mâinile altor persoane care se ocupă de asta…și politica nu este un punct forte al meu (râde)“.
Fabiani Pricsina a rămas de mic fară tată și a devenit orfan și de mamă, care a murit în urma unui accident rutier, când el avea 10 ani. Fabiani este crescut de mătușa materna și unchiul său, Beatrice și Remus Muntean, împreună cu proprii lor copii, oameni cu venituri mici dar cu suflete mari, de la care Fabiani a învățat că ”familia este prietenul care te iubește necondiționat și și care, ori că pică satelitul în fața ta, tot te scoate, ori că pică satelitul pe ea, tot te scoate din orice …. nu poate fi comparată cu nimic altceva”.
Fabiani are în palmares zeci de premii naționale și internaționale. A fost remarcat de Andreea Bocelli, care l-a invitat sa cânte împreuna cu el în concert. Visează să cânte peste tot în lume. ”Fiecare loc merită să aibă muzică. Fiindcă muzica… este fericirea pură, pe lângă iubirea dată de o persoană”.
În interviul acordat MEDIAFAX şi Gândul.info, Fabiani Prcsina vorbește despre muzică, despre România și despre viitor cu puritatea unui copil de 14 ani. Un copil care vrea să schimbe lumea și să o vindece cu muzica lui.
Redăm intergral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX şi Gândul.info de Fabiani Pricsina.
Reporter: Care sunt cele mai importante premii de pâna acum?
Fabiani Prcsina: În primul rând, primul premiu pe care l-am luat, fiindcă ăla a fost, cum să spun, starterul la tot, apoi premiile din olimpiadă care s-au acumulat, premiile de la celelalte concursuri. Pot să spun ca primul premiu din fiecare categorie a fost important: primul premiu din olimpiadă, primul premiu dintr-un concurs național , apoi primul premiu dintr-un concurs internațional, dar ce-i drept, au existat și premii care , cum să spun, au difernțiat față de alte palmarese.
Reporter: Care sunt acelea?
Fabiani Pricsina: Cum ar fi premiul de la Nisa, din Franța. Premiul acela, chiar a fost altceva.… deci nu mă duc în orasul vecin si câstig și gata, ca premiu este o realizare foarte mare. Altfel concursurile, premiile, eu consider că toate contează.
Reporter: Care sunt concertele cele mai importante de până acum?
Fabiani Pricsina: La fel ca și la premii, primul recital, că o singură dată am susținut un concert, concertul cu Andreea Bocelli. Primul recital, apoi celelalte, fiecare are o anumită importanță, fiecare are un dozaj diferit de emoție, de încărcare sufletească.
Reporter: Cum a fost experiența să cânți cu Bocelli?
Fabiani Pricsina: Ceva nou și care nu se întâmplă oricui, e o emoție, un tip de emoție nou, e altceva.,. Dumnezeu mă iubeste, pot să spun, sfinții mă iubesc, Doamne ajută! Mami mă iubește, am steluță norocoasă, am, cum să spun, o am pe matușa și pe unchiul care ma susțin și mă ajută și fac și dreg pentru mine (rade) și merg și umblă și vorbesc ….
Reporter: Ce consideri că este extraordinar în viața ta?
Fabiani Pricsina: Nu știu sincer ce să spun. Mă consider în primul rând, o persoană ca toți de pe pământ, nu ma diferențiez cu absolut nimic. Sunt persoane mai bine antrenate ca mine, există. Dar ceva extraordinar din viața mea, ce pot să spun, e că am norocul să am o familie care mă iubește cu adevărat și care mă susține din toate punctele de vedere. Și am norocul să fiu înconjurat de persoane care îmi vor binele în totalitate și caută pentru mine să facă tot ce este bine. Fiindcă exista si persoane care nu primesc tot ce est bun, pur și simplu. Eu asta consider extraordinar, că am fost, să zic așa, selectat să fiu înconjurat de oameni extrem de buni.
Reporter: Ce inseamnă familia ta pentru tine?
Fabiani Pricsina: Totul! Familia este, cum sa spun, familia este energia, energia care îmi spune “ te-ai pus azi la pian? Pune- te!!!”, în cazul în care am avut o zi mai încarcată, sau pur și simplu nu m-am pus că m-am luat cu alte chestii. Familia este prietenul care te iubește necondiționat și care, ori că pică satelitul în fața ta, tot te scoate, ori ca pică satelitul pe ea, tot te scoate din orice prostie ai picat, din orice prostie ai făcut. Familia e familie, nu poate fi comparată cu nimic altceva.
Reporter: Care este cea mai frumoasă zi pe care ai trăit-o în familie?
Fabiani Pricsina: Toate! Nu există una mai specială ca cealaltă. Fiecare zi e un dar dat de Dumnezeu și fiecare zi pe care ,cum să spun, am trăit-o, e o zi frumoasă. Niciuna nu este pierdută, decât în cazul în care nu râd. Ziua in care nu râd e o zi pierdută (rade). Cum spunea Charlie Chaplin.
Reporter: De ce crezi că ți se intamplă atâtea lucruri bune?
Fabiani Pricsina: Cum am mai spus, Dumnezeu mă iubește, mami mă iubește de acolo de unde e, am steluță norocoasă, care îmi pune în cale tot felul de obstacole, dar bune. Și am familia care mă învârte cu cheia, am profesorii care mă ajută și de aia, zic, totul e atât de bine.
Reporter: Care sunt următorii pașiî în carieră? Ce urmeaza să faci?
Fabiani Pricsina: Studiile. Ca elev, tot ce trebuie să urmez sunt studiile, care mă vor conduce către alte oportunitați. Că se mai ivește un concurs, un recital, un concert, un orice ar fi, ăia sunt pași mici, dar într-un fel foarte mari, care oferă experiențe inedite, fiecare în felul lor, fiecare cum și cât, dar, în principal, studiile sunt cele care trebuie terminate, trebuie urmate, liceul și apoi conservatorul,și apoi gradele .
Reporter: Ce înseamna România pentru tine? Ce-ți place la țara ta?
Fabiani Pricsina: Cultura! Că avem cultură și istorie. La urma urmei, totuși, avem o cultură populară mai diversificată decât, hai sa spun a Americii. Noi, din daci și din traci și din tot ce ne tragem, noi avem, totuși, un trecut major în spate. Și îmi place la România, cum să spun, noi avem toate chestiile astea populare, noi avem “toți piticii noștri albaștri” cu portul popular, cu muzica noastră populară românească, cu tot ce ține, cu mâncarea tradiționala, cu tradiție și e ceva ce nu orice țara are, ce-i drept.
Reporter: Este ceva ce nu iți place la țara ta?
Fabiani Pricsina: Aici sunt treburi de politică și politica nu este un punct forte al meu (rade). Ce pot să spun (dă din umeri) ! N-am ce sa spun, aia e treaba (râde)!
Reporter: Cum iți imaginezi România când tu vei fi mare?
Fabiani Pricsina: Acum traiesc în prezent. Viitorul, ce sa spun, nu ține de mine personal, ce se va întâmpla cu România, nu pot să comentez pe această temă fiindcă în principal sunt doar un copil râde). Viitorul este în mâinile altor persone care se ocupă de asta, eu nu mă ocup de așa ceva… pe moment ocupația mea este să fac muzică, să- mi văd de treaba mea.
Reporter: Cum te imaginezi pe tine peste10 ani? Unde vrei sa fii?
Fabiani Pricsina: Peste 10 ani… studiind, o dată! Făcând studii, a doua oară! Fiindcă înca voi fi în perioada în care va trebui să dau examene peste 10 ani . Cred că atunci imi voi da și gradele și va fi o perioadă destul de încărcată, va fi o perioadă în care o să mă ocup foarte mult de domeniul meu profesional. Și peste 10 ani, ce să zic, o sa mă văd, pe langă toate studiile și toată acea încărcătură de profesie, cu familia. Cu familia, că-i cel mai bine!
Reporter: Unde visezi să cânți?
Fabiani Pricsina: Peste tot (râde) ! Ca orice muzician visez să cânt peste tot , fiindcă nu există numai un singur loc de pe planetă unde se poate cânta. Fie că e un apartament cu o pianină pusă într-un colț și-mi spune “vrei să-mi cânți ceva?”, fie că este Carnegie Hall. Fiecare loc merită să aibă muzică. Fiindcă muzica, prin definiție nu se poate defini (râde), este fericirea pură, pe langă iubirea dată de o persoană. Și ce să spun, toate sălile mari din lume sper să le am în palmares.
Reporter: Crezi ca vei schimba lumea cu muzica ta?
Fabiani Pricsina: Ce sa spun, la urma urmei, lumea poate accepta sau poate să nu accepte ce fac eu cu muzica mea. Adica poate să ma lase, pur si simplu, treaba ta ce faci! Pot sa compun… dar știu că marii compozitori , Beethoven, de exemplu, a schimbat cumva lumea pe domeniul lui. Așa și eu sper ca în viitor să …cum să spun…muzica este medicament…și sper să vindec multă lume cu asa ceva (râde) cum au făcut și ceilalți mari muzicieni.
Reporter: Câte ore exersezi pe zi?
Fabiani Pricsina: Depinde. Fiindcă în timpul școlii , fiind clasa a 8-a, programul de zi cu zi nu e atât de maleabil pe cum aș dori eu și depinde ….la urma urmei fiecare minut petrecut în fața pianului cu folos aduce un plus celui care studiază. Fiecare piesă trecută în fiecare zi e ca mâncatul puțin câte puțin, îngrașă, dar e bine. Întotdeauna.
Reporter: De câte ori pe lună faci naveta în București pentru pregătire?
Fabiani Pricsina: Depinde. Depinde și cum sunt profesorii aici, cum au programul, fiindcă nu ține numai de programul meu.
Reporter: Cât durează drumul de la Petroșani până la București?
Fabiani Pricsina: Cum e vremea așa e și drumul. Undeva la 6-7 ore.
Reporter: E greu, e ușor, cine vine cu tine?
Fabiani Pricsina: Matușa vine cu mine. Nu e ușor, dar este cu un motiv bine întemeiat. Adică nu mergem la București ca să ne plimbam. Mergem să facem treabă, mergem cu un folos, pentru viitor.
Reporter : Ce visezi tu să faci, când o sa fii celebru și bogat, pentru matușa ta?
Fabiani Pricsina (râde): Să-i cânt!!! Să-i cânt și s-o stresez continuu, să-i arăt ca uite, că tot ce s-a întâmplat și am făcut până acuma, uite că are….fiecare pas pe care l-am făcut îțn București pentru mine, totul a avut un sens, un rost și un folos și nu e nimica în zadar.
Reporter: O iubești?
Fabiani Pricsina: Da! Mult!
Sursa: Mediafax
