Hoshang Heedari este un chirurg ortoped originar din Iran care locuieşte în România, în Oltenia, de mai bine de 30 de ani, timp în care a ajuns managerul unui spital din Dolj, s-a îndrăgostit de oamenii de aici, de echipa de fotbal Universitatea Craiova şi spune că a ajuns să se simtă ca acasă.

Ca orice medic din România, trebuie să facă faţă lipsei aparaturii medicale şi subfinanţării sistemului de sănătate, însă, întocmai ca un oltean, cântă imnul Ştiinţei, la finalul operaţiilor

Povestea doctorului Hoshang Heedari, chirurg ortoped iranian, în vârstă de 51 de ani, ajuns director al Spitalului Orăşenesc Segarcea din judeţul Dolj, începe în anii ’80, când acesta a venit pentru prima oară în România, fiind impresionat de primirea făcută de olteni şi de faptul că aproape imediat şi-a făcut prieteni. Firesc, a ales să rămână în ţară după ce s-a îndrăgostit de o olteancă.

”În 1983, fratele meu a venit la studii la Facultatea de Medicină din Craiova, în urma unor cercetări făcute de familia mea, la ambasadele din Kuweit, pentru a-i alege cel mai prielnic loc, atât din punct de vedere educativ cât și financiar. În cele din urmă, au ales România ca cea mai bună variantă. În 1984, am venit în vizită, mi-a plăcut țara și școala medicală românească. După doi ani, am hotărât că România este o oportunitate și pentru mine și de aceea am ales să fac studiile aici. Mi-a plăcut foarte mult cum am fost primit de către olteni și imediat mi-am făcut prieteni”, povesteşte medicul.

Hoshang Heedari spune că Oltenia seamănă foarte mult cu zona sa natală şi de aceea n-a mai plecat niciodată

”În anul 1999, după ce am obținut cetățenia română, am dat examen pe postul de ortoped scos la concurs de Spitalul Orășenesc Segarcea. M-a încântat foarte mult ideea deoarece bunicii soției mele sunt din Segarcea. Cu oltenii mă înțeleg foarte bine fiindcă zona din care provin eu este foarte asemănătoare cu Oltenia, din punct de vedere al oamenilor și al sportului, acest lucru făcându-mă să mă simt că acasă”, spune Heedari Hoshang.

Tot de zona de sud-vest a României îl leagă pe medicul iranian o altă mare dragoste, pe lângă medicină. Universitatea Craiova este echipa care i-a intrat la suflet chiar de la venirea în ţara noastră. Heedari Hoshang este atât de ataşat de această echipă încât şi cabinetul său de la Spitalul Segarcea este vopsit în alb şi albastru.

Medicul spune că de aproape 25 de ani nu a ratat niciun meci al „juveţilor”. Dragostea sa pentru „U” îi este acum împărtăşită şi de fiica sa, alături de care merge la stadion

”Încă de mic copil mi-a plăcut foarte mult fotbalul pe care l-am și practicat. Deja auzisem de la fratele meu de Universitatea Craiova – Craiova Maxima. De la primul meci al acestei echipe pe care l-am văzut m-am atașat foarte mult de fotbalul craiovean. Vreau să vă spun că am fost medic al echipei satelit a Craiovei unde m-am simțit excelent, având onoarea să cunosc majoritatea fotbaliștilor de la Craiova Maxima. De atunci nu am ratat niciun meci, nici de acasă, nici din deplasare”, explică doctorul.

Medicul microbist de la Segarcea crede că este forţată o comparaţie între fotbalul jucat de echipa lui Balaci, Cârţu, Lung sau Ştefănescu şi ceea ce se joacă în prezent. O constantă rămâne dragostea pentru culorile alb şi albastru.

”Având în vedere perioadele diferite din care fac parte, nu pot face comparație între cele două echipe. Pentru mine ambele echipe au prestat un joc foarte bun în perioada în care au jucat. Chiar dacă au avut momente grele, eu am fost alături de ei la fel ca și în cântecul galeriei «ținem cu echipa noastră și la bine și la greu, o iubire alb-albastră la Craiova e mereu»”, crede Heedari.

Cu greu se împarte între medicină şi fotbal, aşa că de multe ori poate fi auzit fredonând imnul Universităţii Craiova, pe versurile regretatului Adrian Păunescu, chiar şi în sala de operaţie

”Da, este adevărat. În momentul operației sunt foarte concentrat să-mi iasă foarte bine ceea ce fac și, la final, de satisfacție și relaxare, întotdeauna cânt imnul Craiovei, câteodată, chiar împreună cu pacienții”, mărturiseşte medicul ortoped.

Ca oricare alt medic care profesează în spitalele românești, Hoshang Heedari se loveşte în fiecare zi de lipsurile sistemului medical din România. Aceste aspecte nu-l împiedic să fie optimsit şi să-şi facă planuri pentru viitor.

”Lipsa aparaturii medicale, subfinanțarea serviciilor medicale, educația medicală slabă a populației din zonă, care supraaglomerează serviciul de urgență pentru orice mică afecțiune, care nu necesită intervenție imediată, reprezintă doar câteva dintre problemele cu care ne confruntăm. În ultimii ani, de când am devenit manager, am încercat ameliorarea acestor probleme cu ajutorul Primăriei și Consiliului Local din Segarcea, cu care am o relație foarte bună. Ne-au ajutat să achiziționăm aparate medicale noi și ne-au alocat bani pentru plata utilităților, atrăgând astfel mai mulți medici specialiști. De asemenea, a crescut adresabilitatea pacienților și s-au îmbunătăţit serviciilor medicale. În următorii ani, vreau să înființez mai multe compartimente cu specialități diferite pentru a deservi populația din zonă, care este foarte săracă și nu își permite să meargă la Spitalul Județean de Urgență din Craiova și, astfel, evitând supraaglomerarea acestui serviciu”, arată managerul Spitalului Segarcea.

Hoshang crede că Ministerul Sănătăţii ar trebui să acorde o mai mare atenţie spitelelor mici. Astfel, medicii ar putea fi tentaţi să rămână în ţară, la terminarea stagiilor de pregătire.

”Eu am rămas în România pentru că mi-a plăcut școala medicală românească. Din păcate, lipsa finanțării și aparaturii medicale duc la deteriorarea serviciilor medicale. Foarte mulți medici bine pregătiți aleg să își pună în practică cunoștințele și abilitățile pe care le-au dobândit în facultățile de medicină din România, în alte țări, din cauza salariilor mici, a lipsei de aparatură, a stresului și a presiunii asupra lor din partea aparținătorilor. După părerea mea, medicină primară și preventivă trebuie să rezolve un număr considerabil mai mare de cazuri înainte de a ajunge la serviciile de urgență. Din păcate, la ora actuală nu se întâmplă acest lucru. În același timp, Ministerul Sănătății să acorde o mai mare atenție spitalelor mici așa cum se întâmplă in alte țări dezvoltate”, a conchis Hoshang Heedari.