Autor: Laurențiu Roșoiu – Analist Economic
Criza financiara, peste care s-au suprapus o serie de fenomene si de provocari majore, precum Brexitul, imigratia masiva venita din Orientul Mijlociu – fenomene care au contribuit decisive la ascendenta curentului populisto-nationalist dublat de complicatie majora a relatiilor SUA-UE-Rusia! Un cumul de factori careu au adus Uniunea Europeana aproape de pragul de implozie.
In Romania turbulentele aduse de aceste miscari regionale si globale au fost complicate de o serie de elemente locale. Printre acestea, emigratia masiva a populatiei tinere, gradul redus de corelare cu evolutiile regionale pozitive (fie ele aparent si/sau doar partial pozitive) sau lentoarea cu care s-a recuperat din decalajele ce ne-au despartit (si ne despart inca!) de restul Uniunii.
Acestea sunt doar trei dintre elementele considerate, de cei mai multi analisti, a fi definitorii pentru perspectivele negative ale Romaniei. Intr-un aparent paradox insa, daca privim lucrurile intr-o cheie optimista, tocmai aceste mari “tare” ale Romaniei s-ar putea transforma in cei mai importanti driveri ai schimbarii si progresului Romaniei … intr-un context in care, pe de o parte, procesul de revenire a economiei europene este din ce in ce mai evident si mai sustenabil.
Unde suntem asadar? Care sunt handicapurile noastre majore? Ei bine:
- Romania inregistreaza a doua cea mai mare migratie, dupa Siria, la nivel global.
- Romania este intr-o categorie inferioara Ungariei si / sau Poloniei, intr-o analiza regionala.
- Romania este pe ultimele locuri dupa nivelul indicatorilor de dezvoltare, in context European.
Vorbim prin urmare de niste “handicapuri” ce pot conduce la concluzia ca Romania este intr-o stare de “suferinta” cronica, si ca, in actualul context international extrem de tulbure, este condamata la involutie. Aceasta este imaginea zugravita de o buna parte din “analisti” … evident, nelipsind argumentele cat se poate de temeinice.
Pe de alta parte, paradoxal insa, tocmai aceste “handicapuri” ar putea fi premise ale unor posibile evolutii pozitive pentru Romania, intr-un context in care revenirea economiei europene si miscarile geo-politico-economice din regiune, creeaza o fereastra de oportunitate deosebita.
Prin urmare, economia europeana este pe un parcurs pozitiv! Si in ciuda mentinerii unor dezechilibre – cum ar fi cel de pe piata muncii (unde sunt state ce au un somaj foarte mare in randul tinerilor) – evolutiile din ultimii ani au “sters” o buna parte din efectele negative ale crizei incepute in 2007-2008.
Pe masura ce revenirea economica a UE prinde viteza, iar aceasta se transfera si in buzunarul si nivelul de trai al cetateanului obisnuit, procesul va aduce dupa el si o inevitabila diluare a actualelor tendinte populisto-nationaliste si anti-europene; iar corelatia dintre problemele economice ale UE din ultimul deceniu si intensificarea tendintei centrifuge a statelor membre UE (tendinta care a culminat cu Brexitul) este mai mult decat o evidenta.
Prin urmare, foarte probabil ca un principal efect (pozitiv!) al revigorarii economiei, va fi acela ca UE va reincepe sa exercite “magnetismul” pe care-l avea prin anii 2000; perioada in care nivelul de trai, conditiile de viata si oportunitatile oferite locuitorilor si statelor membre, sustineau puternic curentul aderarii la Uniune.
Astfel ca, pe masura ce economia UE isi revine, tot mai multi vor incepe sa realizeze ca este de preferat sa fii inauntrul UE decat inafara ei. In acest context, numarul mare de cetateni romani plecati peste hotare – in special in spatiul UE – se constituie intr-unul dintre cei mai importanti lianti ai Romaniei de Uniunea Europeana. Vorbim de milioane de micro-legaturi ale “Vestului” Europei cu Romania care formeaza un paienjenis de lanturi ce vor trage Romania spre spatiul European mai puternic decat orice posibil demers politic.
Numarul mare de romani din strainatate inseamna insa mai mult decat atat! Pe aceste micro-canale de comunicatie dinspre Vest spre Est (si invers!) se transmit in plan local nu doar resurse financiare cat si know-how, realizandu-se in paralel cu un import masiv de mentalitati si valori.
Imigratia este cel mai puternic driver pentru schimbarea mentalitatilor, sistemelor de valori si institutiilor (politice, economice, sociale, etc); marea masa a celor plecati in strainatate “iradiaza” tot mai puternic spatiul local (indiferent ca vorbim de spatiul politic, de cel economic sau de cel al societatii civile) cu o putere si o virulenta in crestere (proportionale cu numarul si puterea lor financiara); numeroase si foarte puternice fiind inca legaturile celor plecati cu Romania – aceste legaturi fiind si canale prin care “influenta” lor se manifesta. Acum, foarte probabil, la un varf – procesul va incetini invevitabil, si va incepe sa se si inverseze … o parte dintre cei plecati vor incepe sa revina in tara pe masura de balansul dat de raportul dintre “oportunitatile de castig” si “posibilitatile unei vieti decente” se va inversa;
Lucrurile se intampla deja – “influenta” celor plecati este evidenta local, iar tinerii care se intorc sunt tot mai multi; dar o eventuala inversare a fluxului (respectiv revenirea acasa a unei parti dintre cei plecati) ar aduce efectiv acasa aceasta resursa umana – bogata in know-how si care a aderat la valorile si mentalitatile Vestului; asta ar insemna un pas major inainte pentru Romania pe drumul spre alinierea la valorile si standardele occidentale. Si nu vorbim doar de cele “civice”, cat si, mi ales, de cele ce tin de zona economica … acoperindu-se astfel un “gap”, tragand Romania, cu viteza, inainte.
In paralel, faptul ca Romania se afla in urma unor tari precum Ungaria si/sau Polonia in ceea ce priveste “recuperarea decalajelor” ce ne despart de nivelul statelor UE, ne-a ferit de capcana de a cadea in iluzia “democratiei iliberale” clamate de membrii marcanti ai Grupului de la Visegrad. Este adevarat ca in ultima vreme Romania pare a se fi incadrat si ea pe drumul trasat de Ungaria si Polonia … dar este suficient de in urma pentru a se putea intoarce rapid, fara disfunctionalitati majore, pe calea ei pro-europeana. Vorbim asadar de o Romanie care a “ramas in urma” fata de vecinii ei, dar care, in contextul revenirii economiei Uniunii si a relansarii proiectului UE, este de fapt mai aproape de UE, si mult mai in avantaj decat cei priviti pana recent cu invidie pentru “avansul” castigat pe principii politice eronate.
“Inapoierea” Romaniei – sau decalajele mari inregistrate la nivelul principalilor indicatori economici si de nivel de trai prin raportare la media europeana – se poate privi, in acest context, ca un mare avantaj!
Cum? Sa ne amintim, spre exemplu, ce inseamna “internet” in Romania – un domeniu in care suntem (inca!) printre liderii globali – in urma cu 10-15 ani?! Eram sub zero! Ingredientul “minune” care a condus Romania pe actualul parcurs este, paradoxal, tocmai lipsa infrastructurii. Pornita pe un teren virgin infrastructura de comunicatii s-a cladit rapid (trasa de fortele pietei) si la un nivel calitativ si competitiv mult peste cele ale statelor care, la momentul respectiv, stateau mult mai bine ca noi din punct de vedere al infrastructurii de profil. Vorbim deci de o Romanie “inapoiata” … care intruneste de facto atat conditile de intrare in Zona Euro cat si pe cele de intrare in Spatiul Schengen (blocajul fiind acum doar de ordin politic – intern si/sau extern); o Romanie “inapoiata” care, in actuala “fereastra de oportunitate” inseamna posibilitatea de a cladi in conditii tehnice “reper” pentru Uniunea Europeana, pe teren virgin, la cel mai inalt nivel tehnic si de competitivitate; in acelasi timp, vorbim de o “Romanie inapoiata” care ofera un mare potential de castig (dat de diferentele mari ce trebuiesc recuperate); cu cat e mai mult de recuperat – cu atat sunt mai multi bani de facut pana la urma!
Care sunt insa elementele care creeaza acea “fereastra de oportunitate” ce ar trebui, sau ar putea fi, speculate de Romania? Primul dintre acestea ar fi managementul adecvat al relatiilor cu SUA si cu UE – Romania profilandu-se ca un jucator regional de incredere pentru ambele parti; romanii sunt inca in proportie majoritara sustinatori ai continuarii procesului de integrare in UE – spre deosebire de cetatenii statelor vecine, unde proportiile par sa fie in schimbare. Asta face din Romania un posibil actor / jucator relevant pentru noul proiect European ce se incearca a fi ranforsat acum in jurul Germaniei si Frantei. Un jucator cu atat mai relevant cu cat are deja un rol important in Europa de Sud-Est din punct de vedere al pietei de energie – fiind deja un furnizor de know-how, resurse si securitate in zona.
“Fereastra de oportunitate” este completata de interesul SUA pentru parteneriatul special cu Romania – un parteneriat ce, mai ales dupa racirea relatiilor dintre americani si turci, pare a se transforma dintr-unul pur militar (si nu exact unul de lauda pentru noi) intr-unul pluri-dimensional – cu o componenta economica tot mai viguroasa … daca ne luam dupa semnalele difuze, dar clare, existente. “Venirea” americanilor (in economie!) pare a se transforma dintr-o dorinta in realitate: interesul subit al unor fonduri americane pentru sectorul bancar romanesc poate fi un semnal in acest sens; planuitul turneu american in Romania – pentru toamna acestui an (vizita fiind catalogata “cea mai mare delegatie de oameni de afaceri americani” venita vreodata in Romania); stirea potrivit careia compania americana Oracle, cel mai mare producator mondial de aplicatii software, va transfera majoritatea activitatilor europene de suport hardware catre Romania … poate fi deasemeni un indiciu al interesului american pentru tara noastra. Iar la acestea am putea adauga si numeroasele tatonari ale unor companii americane, legate de componente ale industriei militare autohtone.
Romania se profileaza asadar ca un pilon European in aceasta regiune, si, concomitent ca un pilon american in Europa si in zona Marii Negre (ca o alternativa la Turcia); asta intr-un context in care, pe de o parte, procesul de revenire a economiei europene este clar si sustenabil … iar pe de alta parte, intr-un context in care UE tinde sa se transforme intr- o structura mai strans inchegata in jurul Frantei si Germaniei. Si asta in timp ce “invazia” capitalului american in Romania pare a se transforma in realitate!
Cresterea economica a ultimilor ani si pozitionarea Romaniei pe directia si cu timing-ul potrivite pot face prin urmare din Romania un adevarat “tigru” al Estului Europei! De aceasta data insa nu doar strict privit prin prisma ratelor de crestere ale PIB, ci, mai complex, din perspectiva evolutiei spre atingerea standardelor si valorilor europene; iar acest trend va fi sustinut si amplificat de intoarcerea romanilor acasa … un lucru din ce in ce mai probabil, daca ne gandim la emigratie ca la un fenomen ciclic, aflat acum in varful sau de maxim!
