Știai că majoritatea oamenilor au, până la vârsta de 30 de ani, în jur de 10-20 de alunițe pe corp, cele mai multe înnăscute? Dar că persoanele care au mai mult de 50-100 de alunițe dobândite după prima tinerețe prezintă un risc mai mare de a face melanom? Află mai multe despre alunițe și despre cancerele de piele de la Claudia Ciobanu, medic specialist dermatolog, care raspunde mai jos la:
7 întrebări esențiale despre alunițe și cancerele de piele
1. „Ce sunt alunițele și din ce cauze ne apar pe piele?”
Alunițele sau nevii, cum mai sunt numite, apar în acele locuri de pe piele unde au avut loc proliferări ale melanocitelor (celulele care produc melanină, unul dintre pigmenții care ne dau culoarea pielii).
Dacă unele alunițe sunt înnăscute (semne distinctive și chiar de frumusețe sau doar un bagaj oarecare pe care îl moștenim genetic), altele pot fi dobândite în urma expunerii excesive la soare ori în urma administrării unor medicamente (imunosupresoare sau inhibitoare ale genelor BRAF). De altfel, s-a observat că aproximativ 1% din persoane au una sau mai multe alunițe din naștere și că indivizii cu pielea deschisă la culoare au, de obicei, mai multe alunițe decât cei cu pielea închisă la culoare. De asemenea, alunițele celor cu pielea mai albă sunt mai deschise la culoare: roz, roșii, brun deschis, față de brun închis, negru sau albastru, cum sunt, mai degrabă, alunițele persoanelor cu pielea mai închisă la culoare.
Alunițele apar în copilărie și în adolescență, dar pot apărea și mai târziu, pe parcursul vieții, în orice zonă a corpului. Ele pot fi plate sau mai ieșite în relief, cu sau fără fire de păr și cu diametre care variază de la câțiva milimetri la câțiva centimetri.
Deși nu reprezintă în sine un risc pentru sănătate, nevii ne pot oferi informații prețioase privind alte afecțiuni sau transformarea lor în formațiuni maligne, drept pentru care este foarte important să îi observăm cu regularitate.
2. „Când ar trebui să ne alarmeze aspectul unei alunițe?”
Nu există două alunițe care să arate la fel la aceeași persoană și, cu atât mai puțin, la persoane diferite. Și totuși, chiar dacă există o mare diversitate în ceea ce privește forma, dimensiunea și culoarea alunițelor de pe corpul nostru, ne putem ghida după câteva caracteristici pentru a ști că totul este în regulă cu pielea noastră. În acest sens, recomand o autoexaminare periodica aspectul alunițelor, cu ajutorul unei oglinzi, pentru a observa din vreme eventualele modificări suspecte, care ar putea însemna leziuni precanceroase.
Ar trebui să ne alarmeze – și, deci, să ne prezentăm cât mai curând pentru un control dermatologic – alunițele care prezintă una sau mai multe dintre următoarele caracteristici grupate în așa-numitul sistem ABCDE:
– A (de la asimetrie) – dacă jumătățile de aluniță nu arată la fel;
– B (de la „borders”, adică margini) – dacă marginile sunt neregulate, dantelate sau slab conturate;
– C (de la culoare) – dacă apar diferite nuanțe de maro sau culori diferite (alb, roșu, negru) în aceeași aluniță;
– D (de la diametru) – deși diametrul unui melanom este, de regulă, peste 6 mm (cam de mărimea unei radiere de creion), și alunițe de mai mici dimensiuni au fost diagnosticate ca fiind cancer;
– E (de la evoluție) – dacă alunița crește repede și își schimbă aspectul, dacă sângerează ori dacă provoacă senzație de mâncărime sau de durere.
Atenție, așadar, aceste modificări pot afecta oricare aluniță de pe pielea noastră, inclusiv pe cele situate în locurile mai puțin accesibile privirii, precum spațiile dintre degetele de la mâini sau de la picioare, dar și pe cele din palme, de pe tălpi, de sub unghii, de pe scalp ori din zona intimă!
3. „Ce se întâmplă când o aluniță se transformă în cancer de piele?”
Sub influența unui complex de factori interni și externi, unele celule, până atunci sănătoase, sunt deteriorate și se transformă, multiplicându-se necontrolat. După o extindere inițială locală, acestea se răspândesc, prin intermediul vaselor de sânge sau vaselor limfatice, la distanță, determinând așa-numitul proces de metastazare.
Din fericire, spre deosebire de alte organe, pielea este un organ la vedere, ceea ce ajută ca modificările premergătoare apariției unor tumori cutanate să poată fi sesizate devreme – până să se producă leziuni profunde sau metastaze –, și să fie tratate la timp, cu o rată de vindecare de peste 99%.
Totuși, pentru un asemenea deznodământ fericit este foarte important ca dinamica alunițelor suspecte să fie observate periodic de către medicul dermatolog.
4. „De câte feluri este cancerul de piele?”
Există trei tipuri de cancere de piele: carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular și melanomul. Cel mai întâlnit tip de tumoră este carcinomul bazocelular, înregistrat în 80% din cazuri. Acesta poate trece, inițial, drept o eczemă sau o veziculă acoperită de o crustă sangvinolentă, care sângerează periodic, fără a se vindeca.
Carcinomul bazocelular apare mai ales la nivelul extremității cefalice și în zone fotoexpuse, precum vârful nasului, lobul urechii sau vârful intern al ochiului, și îi afectează în special pe bărbații cu vârste cuprinse între 50 și 70 de ani. Deși este mai puțin agresiv decât celelalte forme de cancer de piele și nu produce metastaze aproape niciodată, carcinomul bazocelular trebuie tratat corespunzător, pentru că se poate extinde masiv, având un caracter puternic mutilant.
Spre deosebire de carcinoamele bazocelulare, carcinoamele spinocelulare se dezvoltă mult mai rapid, producând atât invazii locale, cât și la distanță (au o capacitate de metastazare apreciabilă).
Carcinoamele spinocelulare se pot dezvolta la nivelul pielii și la nivelul mucoaselor și semimucoaselor, sub forma unor plăgi roșiatice sau a unui nodul, deseori ulcerat, acoperit de o crustă sangvinolentă, cu margini neregulate și fără tendință spontană de vindecare. În cele mai multe cazuri, se formează pe porțiuni de tegument deja modificate de traumatisme sau de afecțiuni dermatologice. Mai rar, pot apărea și pe pielea sănătoasă.
Melanomul este cea mai agresivă formă de cancer cutanat, ce poate apărea oriunde pe suprafața corpului, inclusiv la nivelul mucoaselor și la nivelul organelor interne, în puține cazuri. În 75% din cazuri, melanomul apare pe pielea aparent sănătoasă – așa-numitul „melanom de novo”, dar poate proveni și din transformarea malignă a unei alunițe.
Există o predispoziție genetică demonstrată în cazul melanomului, iar expunerea la radiațiile ultraviolete este principalul factor favorizant al bolii. De altfel, studiile arată că persoanele cu mai mult de 50 sau de 100 de alunițe dobândite pe parcursul vieții, prin expunere la radiații ultraviolete, prezintă un risc mai mare de a dezvolta melanom față de persoanele cu mai puține alunițe dobândite.
5. „Ce categorii de persoane prezintă risc de cancer de piele?”
Teoretic, oricare persoană care se expune excesiv la radiațiile ultraviolete (provenite de la soare sau de la solar) și fără să se protejeze corect prezintă, la un moment dat în viață – de obicei, după 50 de ani –, riscul de a face un cancer de piele. (Deși, după cum arată studiile, chiar și o bronzare ușoară crește riscul de producere a unor mutații care să determine transformarea celulelor în celule atipice și, apoi, cancerigene.)
Practic însă, riscul de cancer de piele crește invers proporțional cu cantitatea de pigment protector (melanină) de care dispunem genetic. Mai exact, persoanele cu pielea, părul și ochii de culori deschise (așa-numitul fototip deschis) sunt cele mai expuse la arsuri solare și, implicit, la apariția unor tumori cutanate, iar acest risc scade pe măsură ce pielea, părul și ochii au culori mai închise (așa-numitul fototip închis).
Apoi, nu trebuie neglijat nici istoricul familial de cancer cutanat, moștenirea genetică fiind un factor de risc dovedit în cazul melanomului.
Oricum ar fi, este recomandat să fim chibzuiți cu expunerile la radiațiile ultraviolete, pentru că modificările produse la nivelul pielii sunt ireversibile, iar un cancer cutanat poate apărea chiar și după perioade lungi în care nu ne-am expus, prin efect cumulativ.
Nu în ultimul rând, fumatul și expunerea la poluare pot contribui, și ele, semnificativ la apariția unor forme de cancer de piele.
6. „Cum se tratează cancerele de piele?”
Indiferent că este vorba de un carcinom sau de un melanom, procedura chirurgicală standard și corectă – contrar credinței populare că „nu e bine să se umble la alunițe” – este excizia chirurgicală, cu o margine de siguranță.
După excizia chirurgicală, se trimite proba de țesut la laborator, pentru un examen histopatologic de confirmare și, respectiv, de prognostic de vindecare.
Melanomul este vindecabil doar dacă este depistat în stadii incipiente, când modificările tumorale au ajuns până la nivelul celulelor epidermului.
În cazul carcinoamelor, în funcție de tipul leziunii și de celelalte caracteristici (dimensiune, localizare), precum și de vârsta pacientului, dar și de experiența medicului, există și alte metode terapeutice, precum electrochirurgia, fotocoagularea cu laser, aplicarea locală a unor substanțe citotoxice și antitumorale și radioterapia.
Însă aceste metode, mai puțin invazive, prezintă dezavantajul că pot lăsa resturi tumorale în țesuturile profunde ale pielii, imposibil de detectat cu ochiul liber, ceea ce crește riscul de recidive locale, cu o evoluție frecvent mai agresivă decât tumora inițială.
7. „Ce putem face pentru a preveni apariția cancerelor de piele?”
Radiațiile ultraviolete (solare, dar și cele artificiale, din saloanele de bronzat) sunt cel mai ușor prevenibil factor de risc în ceea ce privește cancerul de piele, inclusiv melanomul.
Iată, așadar, cum putem să ne bucurăm de efectele binefăcătoare ale soarelui, astfel încât pielea noastră să nu aibă de suferit:
– să ne protejăm, zilnic, părțile expuse la soare (fața, decolteul, mâinile) cu o cremă cu factor de protecție de minimum 30, atât pentru radiațiile de tip UVA, cât și pentru radiațiile de tip UVB;
– în zilele însorite, să ne acoperim corpul cu haine lejere, de culori deschise și din țesături naturale și să purtăm pălării cu boruri largi sau ochelari de soare cu filtru UV;
– să nu ne expunem la soare între orele 10-16, când concentrația de radiații infraroșii este mai mare decât în restul zilei. Atenție și la expunerea sub umbrelă
în acest interval, pentru că nisipul reflectă mare parte din radiațiile UV;
– să ne protejăm de soare nu numai în sezonul estival, când ne aflăm la mare, dar și iarna, la munte, pentru că zăpada, ca și nisipul și apa, reflectă radiațiile ultraviolete și, fără să ne dăm seama, ne pot produce arsuri solare;
– să renunțăm la bronzare, indiferent că se face la plajă sau la salon, pentru că, dincolo de impresia de frumusețe de moment, nu face decât să ne îmbătrânească prematur pielea și să ne-o expună riscului de cancer de piele.
