Având reședința de județ în orașul Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți este așezat în partea de Sud-Vest a țării, în regiunea istorică #ȚaraRomânească, la granița cu Serbia și Bulgaria pe malul stâng al Dunării la ieşirea acesteia din defileu. Unicitatea județului este dată de numeroase puncte de atracție precum: Chipul lui Decebal de la Mraconia, Rezervatia Naturala Cazanele Mari si Mici, Parcul Național Porțile de Fier, Cetatea medievală a Severinului, Palatul Cultural “Theodor Costescu”, Muzeul Regiunii Porților de Fier dar și  altele pe care o să vi le prezentăm mai jos.

 ”Podul lui Dumnezeu”

Aflat în localitatea #Ponoarele din județul #Mehedinți, ”Podul lui Dumnezeu” este considerat al doilea cel mai mare de pe continent și cel mai mare pod natural din România.

Măsoară 30 de metri în lungime, 13 metri în înălțime, 22 de metri în lățime și 9 metri la deschidere. Din punct de vedere geologic podul a luat naștere prin prăbușirea tavanului peșterii din imediată apropiere, însă la nivel local circulă câteva legende care atribuie această lucrare celor două entități, Dumnezeu și Diavolul:

”Făcându-i-se milă lui Dumnezeu de călătorii şi localnicii care nu puteau trece Valea Pragului, l-a alungat pe Diavol al cărui adăpost era în peşteră. Diavolul a intrat în întunericul peşterii, în urma lui peştera s-a surpat din cauza zbuciumului, iar el a ieşit la Zătonul Mare. Supărat a zgâriat toate stâncile din Dealul Peşterii, formând cunoscutele lapiezuri, apoi s-a aşezat pe o stâncă numită Stânca Dracului de unde veghează creşterea şi retragerea apelor Zătonului, pe cine intră şi iese din peşteră. Podul a rămas în grija lui Dumnezeu care îi ocroteşte şi îi binecuvântează pe trecători, avându-i în grijă.” – fragment din legenda povestită de Ion Vucea, decedat în anul 1980 la vârsta de 92 ani și culeasă de Cornel Boteanu și Dumitru Borloveanu, autori ai monografiei ”Ponoarele”.

Reper: Comuna Ponoarele se află la o distanţă de 49 de kilometri de Târgu Jiu şi la 66 de kilometri de Drobeta Turnu Severin şi Băile Herculane.

 „Cula lui Tudor Vladimirescu”

“Ceea ce face România frumoasă sunt oamenii” (Paul Martinelli) , iar pentru că omul sfințește locul, în călătoria noastră spre descoperirea frumuseților mioritice, un alt popas important îl reprezintă „Cula lui Tudor Vladimirescu” , unul dintre simbolurile importante ale României, situată în satul Cerneți, comuna Șimian.

Oltenia, prin esență, adăpostește numeroase monumente cu o valoare istoric-arhitecturală, demne de atenția tuturor. Aflată pe fostul domeniu al mănăstirii Cozia, construcția nu dispune de o dată certă a ridicării, preconizându-se că aceasta s-ar fi ridicat în jurul anului 1800. Ridicarea monumentului a fost realizată de către Tudor Vladimirescu, figură emblematică a Țării Românești, după incendierea Cernețiului de către turci. Istoria vastă a domeniului nu a fost oprită de moarte întemeietorului în 1823, astfel că în anii Primului Război Mondial, cula a fost folosită de către diverse unități militare.

Întreaga poveste a acestui monument s-a transpus în perioada 1959-1977, când „Cula lui Tudor Vladimirescu” a devenit muzeu, poveste care continuă și astăzi pentru cei care aleg să o viziteze pentru a citi „din filele de basm” pe care clădirea le transmite prin zidurile îmbătrânite de trecerea timpului. Iar pentru a contura acest tablou pitoresc din cadrul județului Mehedinți, o vom cunoaște îndeaproape : „Cula, construită din cărămidă și lemn, are plan aproape pătrat. Se compune din parter și etaj. Parterul este alcătuit dintr-un beci mare, o cameră și casa scării care dă în cerdacul (pridvorul) de la etaj. Are o singură intrare, pe fațada principală, o ușă grea de stejar ce duce în pivnița boltită străpunsă de metereze înguste. Etajul prezintă un cerdac mare, cu zece coloane masive din cărămidă, trei camere și un coridor îngust și lung, la capătul căruia se află o „umblătoare”.

La parter și etaj se păstrează câteva guri de tragere (metereze). Ferestrele au fost mărite, luând forma dreptunghiulară, după ce casa fortificată și-a pierdut funcția de apărare. Tavanele parterului sunt boltite, din cărămidă, în timp ce tavanele etajului sunt din lemn. Învelitoarea este acoperită cu șindrilă.

Autor: Iosif Ciunterei